Electric Castle 2016 – impresii, poze & video

articol scris de Magda Moldovan

Cea de-a patra ediție de Electric Castle tocmai a luat sfârșit, un episod care ne va rămâne în memorie datorită unor momente extraordinare generate de artiștii care au suit pe scenele festivalului și mai ales datorită publicului, care în mare parte a avut un comportament grozav date fiind condițiile vitrege generate de mama natură.

Am scris zilnic impresiile noastre scrise la cald direct de la festival, acompaniate de poze și video. Curând, vom detalia și ce s-a întâmplat la scena Roots (cea de care suntem legați în mod direct) pe parcursul celor patru zile.

Informații extrem de utile despre eveniment puteți găsi și accesând următoarele link-uri:

electriccastle.ro
Facebook Electric Castle

Ziua 0 la Electric Castle 2016

Aseară am făcut o mini-excursie până la castel, în ziua 0 a festivalului, plecând din Cluj-Napoca. Învățând din edițiile anterioare, am fost mai conștiincioși și am pornit pe la 20:00, încercând să evităm cozile de la autobuze sau brățări.

După o mică explorare am descoperit autocarele Electric Castle. Stația de bus-uri EC a fost mutată de la Cluj-Arena, iar acum o găsiți semnalizată cu “Bus-Station”  în parcarea Sălii Sporturilor Horia Demian. La ghișeul de bilete nu era coadă, iar la urcarea în autobuz nu am stat mai mult de 10 minute. Considerabil mai eficient față de experiențele din ceilalți ani.

Zona Reggae
sursa foto: https://www.facebook.com/ElectricCastle

Cu accesul a fost puțin diferit față de celelalte ediții. Intrarea principală nu se mai află la poarta castelului, ci în spate (deși cei cu pass VIP deja convertit în brățară pot intra și pe acolo), iar la ghișeele cu acreditări nu am avut deloc parte de cozi, deși cu doi ani în urmă țin minte că am pierdut minim o oră.

Am observat o mică dificultate a organizatorilor în identificarea persoanelor acreditate pe listele lor (la încă două persoane), având aparent mai multe liste și surse diferite pentru acestea. Dar până la urmă cu email-ul de press primit de la ei s-a rezolvat și acest aspect și atitudinea lor a fost una deschisă și de apreciat.

Având brățara, după controlul aferent nu a mai trebuit să stăm la coadă la bilete, deși părea și aceasta mai decentă ca în ultimii ani, ca urmare a organizării unui număr mai mare de culoare de acces și ghișee pentru brățări. Acolo se pare că organizatorii preferă biletele printate pentru un proces mai rapid.

Toată partea de bilete, acreditări, brățări și check-in (control) nu se mai află lângă poarta castelului / autobuze ci în spatele acestuia (unde era ghișeul de acreditări acum 2 ani), însă a fost transformată într-o zonă super organizată, semnalizată, cu platformă de lemn și senzația de o adevarată inițiere în zona festivalului.

Am intrat și la festival și am fost plăcuți surprinși să constatăm că aproape toate zonele festivalului erau deja puse la punct, și un număr semnificativ de oameni își făcuseră deja apariția pe plaiurile feerice ale castelului Banffy. Când am intrat pe scenă era deja Rodion GA, iar noi am pornit mai departe să mai explorăm zona.

Am ajuns la credit point și aici a mers foarte repede, erau multe ghișee, probabil mai pregătite pentru un flux masiv de oameni. Acum sistemul funcționează încărcând bani pe cardul de pe brățară (inscripția de pe acesta diferențiază și între regular și vip pass). În zona de food court deja am avut parte aseară de mai multe mini-restaurante deschise, unele dintre ele în schimb acceptau doar cash deocamdată (nu știu dacă acest lucru va fi permanent pe durata festivalului sau doar până finalizau organizarea credit-point-urilor, doar un credit point era deschis ieri)

După un wrap cu năut, specific indian și extrem de gustos, am mai dat o tură și am regăsit eco-point-ul, activities center, zona Vinyl, Rum, Electric & Wine, labirintul din pădure care este la fel de drăguț, dar echipat cu o zonă din lemn acoperit, cu multe perne și spațiu de relaxare, în locul sacilor din anii trecuți care nu erau tocmai impermeabili.

Referitor la binecunoscutele ploi de anul trecut, organizatorii sunt clar mult mai bine pregătiți. Pe marginea lacului am gasit multe băncuțe, mini-amfiteatre și locuri de șezut construite din lemn. Pe toată aria festivalului, sunt poziționate cărări de acces din platforme cam de 2-3 m lățime din material impermeabil și antiderapant. Am găsit și zone cu pietriș sau paleți din lemn, însă clar materiale mult mai solide. Având în vedere că se anunță ploi și anul acesta, începând chiar de diseară, sperăm să ajute. Asta nu înseamnă că trebuie să venim ne-echipați. Mai ales ca mulți dintre noi au deja echipamentul de anul trecut 🙂

Domeniul castelului a suferit schimbări și în materie de poziționare a scenelor și activităților. Main Stage-ul e acum în stanga / spate față de food-court, aproape de actuala intrare în festival (fosta Red Bull Stage), Boiler Stage e în zona leagănelor de anul trecut, Red Bull Music Academy este în locul fostei Main Stage, iar The Roots Stage se află aproximativ în aceeași zonă ca în 2014 (doar ca în dreapta zonei cu toalete).

În materie de line-up, seara trecută nu a fost foarte încărcată, însă am văzut concertul Viței de Vie, trupă care serba 20 de ani, și o parte din set-ul Dirtyphonics. Ne întoarcem diseară cu forțe proaspete și revenim cu detalii.

ps. se spune că în intrarea la camping au fost ceva cozi mai mari, dar noi nu am ajuns ieri în zona respectivă și nu putem confirma informația. 🙂

Poze Electric Castle Ziua 0

Ziua 1 la Electric Castle 2016

Seara trecută, prima a acestei ediții, ne-am bucurat de un line-up excelent la Electric Castle, acoperind o diversitate de genuri muzicale, așa cum ne-au obișnuit organizatorii festivalului.

La scena The Roots am putut să ne delectăm cu Digital Selekta, Serious Dub, Selecta Droo, Irie Warriors, Selecta Afonya + Babystep MC, Macka B, Manudigital și last but not least, magnificul ZO. Consistența și calitatea pe care o observăm constant în line-up The Roots de la Electric Castle ne-a atras la festival începând cu a doua ediție, amintindu-ne cu nostalgie de unicul Subsonic Festival 2012.

În România întâlnim mai rar evenimente de asemenea amploare care combină cu success diferite genuri muzicale și diferite tipuri de bass music, având ocazia să vedem în același loc artiști consacrați din sfera dub, roots, reggae, dar și drum’n’bass. În cazul unora dintre noi, seturile preferate din genuri muzicale diferite se suprapun uneori, însă asta contribuie la farmecul unui festival, unde te ghidezi după vibe-ul de moment și încerci să prinzi cât mai mulți artiști din cei încercuiți în program și așteptați cu nerăbdare în zilele lungi și călduroase de la birou.

Am avut parte de puțină ploaie aseară, dar a trecut destul de repede și nu am apucat să ne reîmprietenim cu noroiul specific 2015. Cu toate acestea, am văzut și câțiva oameni pregătiți cu cizme de cauciuc, iar la standul de pelerine coada era masivă odată cu debutul ploii. Noi am așteptat sub copacii bătrâni decorați cu platforme din lemn ce păreau să ne ferească într-un mod magic de ploaia rece, cât și de apa de pe jos, iar apoi am mers cu pași timizi spre concertul Sigur Ros, din care am mai prins o parte, suficient cât să ni se facă pielea de găină, și nu de la frig.

După concert, am reușit să achiziționăm o pelerină la un preț foarte decent, dar din fericire nu am mai avut nevoie de ea până dimineață. Am trecut apoi pe la fiecare scenă și am savurat în special Selecta Afonya + Babystep MC și o parte din setul Macka B, dar nu am putut să lipsim nici de la Camo & Krooked și Icicle, astfel că am făcut un slalom constant între scene.

Unii dintre oamenii noștri au fost nedezlipiți de la scena The Roots (nu vă spunem cine încă, sîc), astfel că vom reveni cu recenzii mai detaliate la final 🙂 . Am mai lăsat puțină energie și pentru astăzi, căci ne așteaptă High Kulture, Kaya Foundation, Sheba, Raps, Kaze, Vibronics, General Levy, Dubase, așa că ne vom simți cel puțin la fel de bine ca și ieri, cu sau fără ploaie.

Zona Reggae
Electric People | Sursa foto: https://www.facebook.com/ElectricCastle/

Referitor la partea organizatorică, păstrăm laudele din ziua 0. Sonorizarea la scene a fost din nou foarte bună, iar anul acesta scenele sunt poziționate la distanță ideală una față de cealaltă. Poziționarea actualor scene RBMA și Boiler și mutarea Main Stage-ului a fluidizat masiv accesul în zona de ‘centru’ a festivalului, rămânând mereu căi de acces facile spre celelalte scene, spre bar sau spre food court. La The Roots mereu am considerat că zona actuală e mult mai potrivită pentru genul acesta muzical, atmosfera fiind una mai caldă și de refugiu, fiind împrejmuită de ziduri naturale, fiind mai jos decât nivelul solului din restul festivalului iar anul acesta având două zone cu scări de acces și un bar separat.

Decorul este încă o componentă principală și distinctă a festivalului, corturile cu activități și merchandising zumzăiau și animau decorul luminos, iar la food court am întâlnit varietăți foarte gustoase, cu suficiente opțiuni vegetariene. Numărul de persoane a crescut semnificativ aseară, cum era și de așteptat, însă cozile avansau extreme de repede, în special cele de la autobuzele EC. O coadă masivă la autobuzul de întoarcere, la care am așteptat anul trecut peste o oră, era acum epuizată în 10 minute, cu 3 autobuze pornite doar în timp ce așteptam noi. Ca să vă dăm un termen de comparație mai ardelenesc: nici nu am apucat să mâncăm o jumătate de Kürtős Kalács că eram deja în autobuz. Deci, recomandăm cu drag autobusele Electric Castle și ne revedem cu forțe proaspete diseară.

Poze Electric Castle Ziua 1

Ziua 2 la Electric Castle 2016

Ieri am avut parte de înca o seară de exceptie la EC 2016. Vremea nu prea a ținut cu noi, însă noi am ținut morțiș să mai vedem câțiva dintre artiștii noștri preferați.

Am ajuns la festival în jurul orei 22:00. Poaie maruntă la Bonțida. După ce ne-am echipat cu pelerine și am degustat încă o porție de bunătăți de la food court sub copacii împrejmuiți cu platforme din lemn, am pornit într-o plimbărică până la standul de cafea Booha. Pe aici am trecut în fiecare seară și am savurat o cafea excelentă, combustibil necesar pentru o noapte ploioasă la castel.

Am hotărât să căutăm un loc mai uscat și ne-am savurat cafeaua la NN Lounge (cortul cu perne din pădure despre care povesteam în ziua 0). Aici putem să ne facem și gif-uri personalizate trimise pe email. Noi ne-am scris email-ul greșit, dar sperăm că alții au avut mai mult succes. 🙂

Am petrecut destul de mult timp aici, așteptând cuminți oprirea ploii, dar nu am avut prea mare succes cu acest lucru. Accuweather ne-a spulberat orice speranță, așa că am hotărât să aprindem căldura din suflet cu bass-ul de la scene. Nu puteam pleca acasă fără să vedem măcar un pic din Vibronics, care urma să înceapă.

Am pornit mai întâi spre Main Stage, cu pași grei și joși precum bass-ul lui Rusko. După vreun sfert de oră ne-am întors la The Roots, unde tocmai începea Vibronics. Cu pelerinele de ploaie și cizme de cauciuc care-și făceau treaba, ne-am bucurat parcă și mai mult de un set excelent ce ne-a adus zâmbetul pe buze, printre stropi de ploaie.

Zona Reggae
sursa foto: https://www.facebook.com/ElectricCastle

Ca o paranteză, am apreciat la fiecare ediție atmosfera pe care publicul de la Electric Castle reușește să o creeze indiferent de condițiile meteo. Probabil aici funcționează și un principiu psihologic – dacă tot am luat bilet și am venit până aici, o să ne bucurăm de două ori mai tare de fiecare set la care rezistăm în ploaie.

Nu prea am auzit văicăreli sau plângeri, deși nu toți eram la fel de echipați și nu aș fi vrut să fiu în locul celor care purtau teniși.

Cu zâmbetul pe buze și piciorușele deja dezmorțite, l-am primit și pe General Levy. Cu cât ne activa el mai tare cu atât se intețea și ploaia, așa că am pornit iar spre tărâmuri mai uscate.

Am găsit un mini-cort cu perne chiar în spatele bancomatelor. Încă un exemplu pozitiv pentru felul în care organizatorii au amenajat eficient fiecare spațiu disponibil pentru un eventual adăpost.

Nu am poposit mult aici, căci la Boiler Stage era Nu:Tone B2B Logistics. În ciuda noroiului aferent de care le-a fost aproape dor unora, am ajuns imediat de la info point la Boiler Stage datorita platformelor antiderapante care acoperă acum și șanțul buclucaș de lângă lac. 🙂 Am găsit un loc mai uscat pentru câțiva pași timizi de drum’n’bass în background nostalgic de Logistics, iar spre finalul setului am pornit fericiți spre casa, dornici de somn și haine uscate, dar bucuroși că am bifat totuși și azi majoritatea artiștilor doriți.

Astăzi ne-am trezit mai târziu, dar suntem deja în autobuz, ne grăbim spre Dub Pistols, Coma, Venetian Snares, Aba Shanti-I, Trojan Sound System și Loadstar, pentru a aminti doar câțiva.

Revenim mâine cu impresii, și nu uitați să veniți echipați!

Poze Electric Castle Ziua 2

Ziua 3 la Electric Castle 2016

Ieri seară am pornit spre castel cu pelerinele puțin ude după așteptarea la autobuze și cum nici prognoza nu se anunța prea bună, am hotărât să ‘facem ce putem cu ce avem’. Având în vedere că toți am supraviețuit (sper) acestei seri din cale afară de ploioase, nu putem să nu amintim de ploaie în descrierea noastră. Este ca și elefantul din cameră. Dar cum noroiul a devenit deja un laitmotiv al festivalului, probabil că nu va surprinde pe mulți acest aspect.

Practic, de când am coborât din autobuz și până am urcat înapoi spre Cluj, a plouat încontinuu. Diferența față de anul trecut e că în mare parte a timpului a plouat torențial, uneori exagerat de tare, iar câteodată mărunt, apucând să mai scoatem capul din glugă pentru 5 minute. Se spune că ieri la Bonțida au picat din cer 80 de litri / metru pătrat în câteva ore, în condițiile în care media anuală pe județul Cluj este de 50 litri / metru pătrat PE LUNĂ.

Zona Reggae
sursa foto: https://www.facebook.com/ElectricCastle

După intrarea în festival, unde am primit o privire curioasă și zâmbitoare de la security (sub o glugă de pelerină, o glugă în plus și un cap plin de dreaduri trezesc suspiciuni, ca și cum aș fi ascuns ceva acolo 🙂 ), ne-am îndreptat spre Main Stage. Am prins sfârșitul concertului Urma sub o prelată de la bar, căci începuse să toarne cu găleata.

După ce s-au mai potolit apele și am reparcurs traseul cash point – food court – bar – cafea, ne-am întors la Dub Pistols, unde ne-am bucurat de cocktail-ul de influențe și vibrații pe care formația îl transmite la fiecare concert.

Am plecat pe ritmuri de reggae și drum’n’bass spre tărâmuri mai noroioase la scena Boiler, dorind neapărat să vedem concertul Coma. Ne-am dezmorțit ușor pe o porțiune de sol mai înalt și ne-am amintit cu drag de vremurile tinereții, nu că n-am fi tineri încă… dar am avut un semi deja-vu: un alt concert Coma în ploaie, cu sărituri din toată ființa direct în baltă, ca un fan desăvârșit, la Peninsula 2007, ediția noroaielor. Doar că pe atunci nu știam noi de cizme de cauciuc…

În ploaie torențială riscul de reverie e masiv, dar revenim cu povestea la actualul Electric Castle. Pe undeva, în timpul acesta am primit și o notificare teribilă de la organizatori cu privire la Aba-Shanti-I care pierduse avionul. 🙁 vești triste așadar pentru scena The Roots.

Am constatat că trebuie să rezistăm eroic până la 12 – 1 dacă vrem să bifăm ceva din ‘must’-ul serii (și aici mă refer la checklist-ul personal, nu neapărat la Skrillex, cel sincronizat cu lumina fulgerelor, după cum am citit pe la alții).

Am stat puțin și la concertul Deliric & Silent Strike, caracterizat de muzicieni talentați, instrumentale creative, voci bune, chiar și o surpriză din partea lor: CTC invitați din backstage, o surpriză ca și soarele la Electric Castle 🙂 dar ploaia nu mai contenea și mai aveam timp rămas până la Trojan Sound System și Loadstar. Fiind deja uzi peste tot (mai ales pe porțiunea dintre pelerină și cizme, plus apă în cizme), am pornit iar să căutăm un loc uscat. Ne-am adăpostit sub mini-cortul din spatele bancomatelor alături de alți câtiva fericiți. Am simțit și disperarea unora mai nefericiți, constatând că pot stoarce de apă hainele de schimb din rucsac. Ouchie.

În timpul acesta ne uitam hopeless la ploaia care se întețea de la un minut la altul și tot mai multe zone din festival se umpleau de apă. Cu câteva kilograme mai grei cauzați de precipitații și convingerea că nu trebuie să fim eroi de fiecare dată, ne-am declarat învinși și am plecat spre autobuze. La un asemenea volum de apă, plăcile care căptușeau solul nu au prea făcut față și s-au inundat, așa că am aterizat la un moment dat pe o mini-bărcuță din lemn în care oamenii ce veneau din față mă balansau cu pașii lor, iar în stânga și dreapta mea era un mini-lac.

Totuși, nu am scăpat fără să trecem prin alt lac la Exit, cu apă peste genunchi, în care ne-am umplut cizmele de apă (aici chiar ar fi prins mai bine mai mult pietriș și mai ales mai multă lumină – aspect critic de îmbunătățit pe viitor. Măcar să poți vedea în ce șanț calci). După o coadă lungă și dureroasă, în care autobuzele și mașinile se chinuiau să își facă loc prin mulțimea refugiată, am reușit să prindem loc în autobuz și am continuat să râdem tot drumul la glumele celor din spate, care păreau mai fericiți ca noi sau mai bine adaptați pentru asemenea condiții, ajutați fiind probabil și de alte tipuri de combustibil.

Zona Reggae
sursa foto: https://www.facebook.com/ElectricCastle

Am ajuns într-un final și acasă, și rămânem la părerea ca EC are un line-up excelent an de an, păcat de mama natură care strică puțin planurile. Băieții ăștia au mutat tot festivalul cu aproximativ o lună mai târziu și guess what…aseară au căzut 80 litri pe metru pătrat în câteva ore. Doar ca să vă faceți o idee. Am participat și la edițiile trecute, dar până aseară n-am simțit că mă mănâncă toata fața de la atâția stropi de apă, ca să nu mai vorbesc de senzația de apă în nas de care n-am scăpat toată seara.

Avem cu toții frustrări legate de vreme, însă există și un consimțământ în tot acest proces și nimeni nu ajunge pe sus până la Bonțida așa că eu personal nu văd descărcarea frustrărilor pe organizatori ca și o soluție. Oamenii chiar s-au pregătit pentru ploaie anul acesta, însă nu pentru potop. Nu prea ai cum să te pregătești de potop, în condițiile în care această situație excepțională apare o dată pe an și atunci fix când e Electric Castle. Nu știu cât ghinion mai pot să aibă.

Ca și observații constructive, credem că ar fi fost utile mai multe platforme (sau paleți) langă baruri, standuri, credit points, bancomate și alte zone unde se creează cozi, pentru a evita așteptarea în baltă lângă platforma de acces. Ar fi prins bine mai mult suport solid sub acele placaje ce construiesc traiectoria spre Main Stage. Şi clar ar fi prins bine mai multe zone luminate sau măcar semnalizate.

Astăzi mergem încă o dată la castel, probabil ultima dată anul acesta, așa că mergem pe proprie răspundere și poate chiar mai bine echipați. Sperăm la vreme mai bună măcar în ultima seară și revenim cu impresii.

ps. evident, situația parcărilor și cea din camping nu a fost nici ea cea mai roz, dar s-au făcut eforturi pentru o îmbunătățire a condițiilor.

Poze Electric Castle Ziua 3

Ziua 4 la Electric Castle 2016

În ultima seară la castel s-au “aliniat” planetele, norii, autobuzele, artiștii, dar mai ales pașii noștri săltăreți prin noroiul martor la evenimentele de Sâmbătă. Am avut supermult noroc și am avut cer uscat toată noaptea, exceptând câțiva stropi la începutul serii. Când am pornit spre festival am prins imediat loc într-un autobuz, început promițător în combinație cu cerul noros pictat în sfârșit cu puțin albastru.

Am ajuns puțin după ora 20, ratând din păcate Aria Urbană, dar am prins o parte din concertul God Is An Astronaut și am avut ocazia să ne simțim și noi astronauți pentru câteva minute, purtând încă pelerinele multicolore și lăsând urme grele în noroiul vâscos.

Curând după asta, s-a oprit și ploaia, iar după clasicul tur food-court, bar, cafea, ne-am întors la copacii bătrâni savurând cafeaua pe platforma uscată din lemn. Seara se anunța promițătoare așa că am pus la păstrare pelerinele, fără a renunța la sacii de gunoi care ieșeau din cizmele de cauciuc, întrucât la Main Stage încă era mult noroi. Am hotărât să mai explorăm puțin zona, examinând ‘pagubele’ de sâmbătă și starea scenelor. Am găsit o zonă foarte uscată la The Roots, lucru care ne-a bucurat mult, ținând cont că la ora 1:00 începeau Skarra Mucci și apoi Congo Natty.

Dar până acolo mai aveam puțin, așa că ne-am întors la Main Stage, unde începuse Bastille și am găsit un loc relativ drept ca să ne odihnim puțin mușchii picioarelor. Aici am prins miezul nopții cu luna plină înconjurată de nori și Bring Me The Horizon pe fundal.

După Bring Me The Horizon ni s-a făcut iar foame și la food court am avut parte de încă o surpriză. La restaurantul indian, un domn extrem de amabil ce probabil era patronul localului a insistat până și-a convins staff-ul să mă servească cu o altă specialitate vegetariană în locul clasicului wrap cu năut pe care îl plătisem. Eu eram deja convinsă, așa că i-am oferit recompensa expresiei mele faciale când am degustat “the proper bite” dintr-un curry cu năut, legume, plus un burger vegetal. Nici măcar nu știa că e ziua mea, așa că ce să mai zic. Universul mă iubește 🙂

Zona Reggae
sursa foto: One Vibe | https://www.facebook.com/onevibe.ro/

Cu stomacul plin, ne-am întors la The Roots, unde a început Show-ul lui Skarra Mucci, the dancehall president, cum și-a făcut și introducerea. După ce ne-am încălzit puțin, am decis să mai luăm o pauză în pădure la NN Lounge, ca să ne odihnim picioarele și să ne schimbăm sacii izolanți din cizme (nu mai ploua, însă cizmele noastre erau încă ude de sâmbătă și noroi era încă destul). Aici am găsit doar 3-4 oameni, majoritatea pernelor de șezut fiind deja strânse. Dar am prins un sac liber și ne-am odihnit puțin oasele. Cu ultimele forțe ne-am întors la mult așteptatul Congo Natty, însoțit de Phoebe, un show emblematic și complex despre care revenim cu detalii într-o altă recenzie. 🙂

Ne-am oprit în drum spre ieșire la Boiler Stage, unde uitasem complet (oups) că mixa Dj Marky alături de MC Dynamite, așa ca nu am putut pleca, deși aveam kilograme de noroi pe cizme și corpul se apropia de shut-down. Ne-am căutat un loc mai drept și ne-am bucurat de ultimele 20 minute cu una dintre legendele drum’n’bass-ului, după care la pupitru a intrat MadLiquid, tradiționalul set de rămas bun EC (pentru noi).

Ne-am descărcat și ultimele forțe cu nostalgia de rigoare, ca un ultim omagiu pentru istoria drum’n’bass, pentru micul ei sincron cu anii noștri de glorie, din adolescență până în prezent, dar și pentru Electric Castle, festivalul care a reunit ~ 30.000 oameni zilnic, indiferent de condiții. Tot respectul pentru public și organizatori și ne vedem la anul. 🙂

Poze Electric Castle Ziua 4

Urmăriţi-ne pentru mai multe ştiri reggae!


Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *